De ce ar trebui sa calatorim cat mai des

To move, to breathe, to fly, to float,
To gain all while you give,
To roam the roads of lands remote,
To travel is to live.

Hans Christian Andersen

In ultimele douasprezece luni am calatorit mai mult ca niciodata pana acum. Nu numai prin tari straine, ci si prin tara noastra. Am fost in Mauritius, in Austria de doua ori, in Germania, eternul Thassos, am revazut dupa multi ani New York-ul, am fost de cel putin doua ori la Magura, am mers si la Paltinis, in Cluj Napoca, am dat o tura prin Apuseni si am reusit sa ajungem din nou, chiar si pentru doua zile scurte, la Marea Neagra.

Nimic nu m-a imbogatit mai mult ca locurile vazute si experientele traite impreuna cu copiii. Multe din ele sunt amintiri care, mai ales lor, le vor ramane intiparite pentru totdeauna. Nici nu mai are sens sa mentionez ca au invatat enorm de multe lucruri noi, au trait pe pielea lor si au vazut cu ochii lor lucruri despre care doar auzisera in povestiri sau prin documentare la televizor. Intr-adevar, odata cu calatoriul asta mai apare si reversul medaliei, fiindca baietii ma zapacesc saptamanal cu intrebarea: “Mami, dar cand mergem iar in Mauritius?” :)) dar sunt dispusa sa suport cu stoicism asemenea hartuire :)))

Prima oara am iesit din tara cand aveam 17 ani, a fost un revelion petrecut la Viena, chiar in anul in care austriecii au intrat in Uniunea Europeana. Pe vremea aceea nu existau in Romania nici pachete de weekend, nici citybreak-uri, iar de calatorit se calatorea cu…… autocarul. Una din cele mai horror experiente, mai ales pentru mine, avand rau de masina. Nu a fost nimic, am mai repetat cu o vacanta in Grecia sase luni mai tarziu, dupa care m-am lecuit pe vecie de ideea de a merge in excursii cu autocarul. Daca eu am iesit din tara abia la 17 ani, copiii mei sunt deja la al treilea rand de pasapoarte, fiecare dintre ei (fiica-mea e la al patrulea, deh, ca e mai mare). Nu mai zic ca prin conjuncturi fericite, ea aproape ca a ajuns sa vada mai multe orase in cei 12 ani ai ei de viata decat am vazut eu pana acum in cei 40 ai mei, ceea ce nu poate decat sa ma bucure.

Ce vreau sa spun de fapt este: calatoriti cat mai mult.

Daca nu aveti copii, chiar nu aveti nicio scuza. Va jur, nu aveti nicio scuza. Puteti calatori doar cu rucsacul in spinare, puteti face ce nebunii vreti voi si puteti ajunge in locuri in care o familie cu copii mici ar ajunge, dar cu multe sacrificii. Idei de calatorii pentru cupluri cu bani putini gasiti la Liana. Daca aveti copii, sa stiti ca nu sunt nici ei un impediment foarte mare. Am auzit mereu parinti cu copii mici spunand: “cand s-o face un pic mai mare ne incumetam si noi sa plecam la drum mai lung, momentan e prea mic ca sa inteleaga ceva”. Gresit, extrem de gresit. Cu cat incepeti calatoriile mai devreme, cu atat copiii le vor percepe ca facand parte din normalul vietii lor. Noi am calatorit cu copiii inca de cand au fost mici, am zburat singuri cu toti trei inca de cand cel mai mic avea trei luni, am petrecut si 30 de ore prin aeroporturi/avioane, am facut drumuri cu masina de cate 2000 de kilometri in doua zile si totul a decurs fara probleme. Am mai si povestit despre asta pe blogul nostru de familie si cred ca voi mai dezvolta subiectul, fiindca din lipsa de timp nu am apucat sa scriu chiar tot ce as fi avut de impartasit.

Poza principala mi-a facut o pofta nebuna de un road trip, sau o vacanta exotica :)…..